Sanivet Clinica ta veterinara

Ce este colapsul traheal?

Este o afectiune a traheii caracterizata prin reducerea lumenului pana la disparitie si in final ducand la moartea animalului. Reducerea lumenului se datoreaza pierderii rigiditatii inelelor traheale avand diverse cauze (congenitale sau dobandite): -diverse anomalii congenitale cum ar fi policondrita atrofianta, malformatia cartilajului de suport, deficitul acestuia, inele vasculare, tratamente in timpul vietii intrauterine, etc.
-diverse afectiuni respiratorii inflamatorii, infectioase, neoplazice, obezitate, traumatisme, intubarea prelungita fara respectarea diametrului interior, etc.
-exista si o predispozitie de rasa, in special catei de talie mica: caniche toy, chihuahua, yorkshire terrier, etc.
-ca varsta este intalnita de la cateva luni pana la 9-10 ani si mai mult.
Imaturitatea cartilajului traheobronsic sau degenerarea lui, anterior fiind sanatos, este considerata una din cauzele principale (traheomalacia este o anomalie structurala a cartilajului de suport)

Poate evolua ca afectiune singulara sau frecvent asociata cu paralizia de laringe sau alte afectiuni ori malformatii ale acestuia determinand o inspiratie greoaie si aparitia la nivelul traheii a unei presiuni negative cu afectarea in timp a inelelor traheale si aparitia colapsului. Simptomele se caracterizeaza prin tuse pana la epuizarea animalului, dispnee inspiratorie a carei gravitate este in functie de gradul colapsului .

Diagnosticul se poate pune usor prin efectuarea unui examen radiologic, traheoscopie, fluoroscopie. Trebuie facut diagnostic diferential fata de alte afectiuni respiratorii, paralizia de laringe, edemul pulmonar, diverse cardiomiopatii, afectiuni ale pleurei si pericardului. Tratamentul este in functie de gravitatea si cauzele colapsului: controlul infectiilor, indepartarea neoplasmelor daca este posibil, oxigenoterapie, antiinflamatorii, bronhodilatatoare pentru a compensa afluxul scazut de aer (cu rezerva ca pot agrava dispneea prin relaxarea musculaturii netede de la nivelul inelelor traheale), tratament conservator prin limitarea miscarii sau chiar o tranchilizare usoara. Toate acestea sunt valabile in colapsul partial cand lumenul nu este redus mai mult 60-70%.

In final tratamentul chirurgical este salutar si consta in diverse metode cum ar fi folosirea unor inele sintetice pe exteriorul traheii sau cea mai eleganta si cea mai putin invaziva este montarea unui stent endotraheal care va tine trahea deschisa permanent. Stenturile traheale sunt confectionate din diverse materiale: silicon, diverse aliaje metalice, etc.

Odata montat stentul nu inseamna ca am scapat de probleme: pot aparea complicatii de la infectii, necroze ale mucoasei si chiar ale cartilajului daca stentul este de proasta calitate sau daca masuratorile nu au fost facute corect, pana la montarea gresita a stentului. Alta complicatie care apare la un interval mai mare de timp, luni sau ani este aparitia tesutului de granulatie care poate duce la blocarea cailor respiratorii. Pentru a observa din timp aparitia tesutului de granulatie se pot face periodic traheoscopii, iar in cazul aparitiei se poate interveni cu laser sau cauterizare (periculoasa).

Caz clinic

Yorkshire terrier se prezinta la clinica cu dispnee grava cu facies speriat, cianoza mucoaselor. Cainele fiind pacientul nostru de 10 ani, iar ca antecedente medicale a fost operat la varsta de un an, de o malformatie la nivelul faringelui, care il impiedica sa respire normal si datorita careia facea infectii frecvente, iar in decursul anilor a tot avut mici probleme respiratorii. Animalul a fost pus in cusca de oxigenoterapie si s-a incercat stabilizarea sa medicamentoasa. Starea animalului se agrava cu fiecare minut si am hotarat sa intervenim inainte sa fie prea tarziu, neavand timp de alte investigatii.

Cainele a fost sedat si intubat, initial fiind banuit de paralizie de laringe. Dupa ce sonda a trecut de laringe, animalul continua sa se sufoce si a fost tinut in viata, folosind presiune pozitiva de oxigen, cu ajutorul concentratorului, mi-am dat seama ca problema este mult mai jos si cele mai sumbre ganduri s-au adeverit. Am procedat la efectuarea traheostomiei pentru a putea introduce sonda mai mult. In momentul cand am introdus din nou sonda, cainele a putut respira singur. Era colaps traheal si singura sansa pentru a supravietui era sa ramana intubat. Neavand o canula traheala atat de lunga am taiat balonul sondei endotraheale si am fixat-o la piele. Dupa ce au fost informati proprietarii, s-a luat decizia de a se monta un stent traheal, insa problema cea mare era procurarea lui si mentinerea cainelui in viata pana atunci.

Cainele a ramas cu sonda pentru 14 zile, timp in care s-au facut masuratori ale diametrului, lungimii traheii afectate si a fost comandat stentul. Sonda trebuia curatata la maxim 2-3 zile, deoarece se infunda cu secretii. Dupa obtinerea stentului s-au facut din nou masuratori, pentru a fi montat unde trebuie. Montarea propriu-zisa a durat 3 minute, masuratorile 30 min. Stentul a fost ales ca sa acopere si traheostoma, iar dupa ce a fost deschis complet, s-a inchis trahea si animalul a inceput sa respire normal. Cainele are 2 ani de cand s-a nascut a doua oara.